Mi-e dor de tine …

Mi-e dor de tine si de tot ceea ce insemni. In fuga mea prin viata, obosit de atatea griji si ganduri, privesc in urma si observ cata lume ne desparte. Cata lume sta intre noi, de parca, lumea, atat de plina de ea, ar putea sterge legatura unica ce ne va purta dincolo de viata asta si de celelalte.

Diminetile insorite si noptile tarzii imi povestesc cum era candva, demult. Parca totul se intampla aievea. Totul trece atat de repede si tot atat de repede trecem si noi. Unde? Cum? De ce? Pentru ce? oare stim cu adevarat? Iubiri, dezamagiri, zambete, lacrimi, sperante, succese, esecuri, anotimpuri, toate vin si trec ca lumina si intunericul. Suntem intr-o graba violenta ce ne uimeste si pe noi de multe ori. Ne odihnim putin, si, a doua zi, o luam de la capat. Acelasi drum repetat obsesiv zi de zi. Totul se misca, totul vine, totul pleaca si nimic nu asteapta. A mai trecut o zi . A mai trecut o luna. A mai trecut un an. Si ma gandesc la tine cu un sfert de gand, de teama sa nu patez imaginea ta cu neimplinirile mele si cu tumultul meu.

Aman sa te sun, sa trec pe la tine, spunandu-mi ca am timp maine…dar , maine trece la fel de repede ca azi, ca ieri, ca toate celelalte zile in care lumea a stat intre noi nepusa de nimeni, doar de mine si de ratacirile mele catre acea impresie cum ca voi cuceri lumea si ma voi inalta deasupra ei. Dar, TU…TU ai stat cuminte, acolo, in tot acest timp, si m-ai asteptat. Ai asteptat mereu un semn de la mine care, ti-ar fi umplut sufletul de fericire pentru o mie de ani. Desi iti lipseam, taceai si asteptai. Desi iti doreai sa ma auzi, sa ma vezi, sa ma mangai, sa respiri din nou prin mine, TU, taceai si asteptai. Asteptai clipe , momente, asa cum nimeni altcineva nu stie sa o faca mai bine.

Si acum astepti si speri ca eu sa-mi fac timp din timpul meu golit de lume, sa dau un semn, sa vin sa imi oferi tot ceea ce lumea toata nu imi va putea da vreodata. Sa-mi dai TOTUL ! Nisipul curge in clepsidra pe care tot incercam sa o oprim. Nu avem cum sa oprim timpul. Timpul nu ne apartine, noi apartinem lui. Ma porti cu tine in fiecare suspin, in fiecare respiratie, in fiecare rasarit si apus de soare. Te port cu mine oriunde as fi, pentru ca, fara tine, nu as fi niciunde si nicaieri. Si, DA, MI-E DOR ! MI-E DOR DE TINE, MAMA ! …pentru ca, fara tine, mi-e greu sa zbor.

( Scrioarea sufletului catre MAMA ) – Mirco Mircea -