Adultii sunt mai tristi decat copiii. Nu mai vad la fel de bine, de aceea pierd multe lucruri frumoase, un rasarit de soare, o picatura de roua, o buburuza… Trec zi de zi pe langa ele dar nu le vad. Nu mai aud la fel de bine asa ca nu se pot bucura de cantecul vantului printre frunzele toamnei. Au uitat cum miroase iarba dupa ploaie sau apa de izvor… Au uitat si de povestile pe care ni le spune cerul.. Au uitat de stelele cazatoare care ne indeplineau dorintele… Au uitat zilele in care orele nu existatu decat in momentele in care era masa pregatita de bunica… Nisipul acum nu este cel mai bun prieten pentru adulti..dar cand eram mici .. ce ne mai rasfata cu finetea lui picioarele…

Mai stii povestile cu nori? Ti-am cules o capsuna pufoasa si am savurat-o impreuna. Si cat de dulce era… Totul imaginar.. dar traim intens fiecare poveste…Sau gradina parfumata pe care norii au facut-o special pentru tine. Uite un iepuras! Ce cauta el acolo? Pai stii ca sunt iepurasi de casa, de camp si de cer…

Pe cei de sus nu ii sperie decat vantul. Nu te grabi sa cresti, nu o sa mai ai timp sa citesti atatea povesti minunate ce se scriu in fiecare clipa in jurul tau .. 

Nu te grabi sa cresti! … ce traiesti intens cand esti mic… cand devii adult raman doar amintiri!

Sa fim fericiti, sa impartim zambete si sa nu uitam sa ramanem copii din suflet !